Ape vor seca în albie, si peste locul îngroparii sale va rasari padure sau cetate, si câte o stea va vesteji pe cer în departari, pâna când acest pamânt sa-si strânga toate sevele si sa le ridice în teava subtire a altui crin de taria parfumurilor sale. ( G. Călinescu )
ORIZONTAL : 1) Poezia, apărută în 1894,
începe cu întrebarea adresată zeiţei vânătorii privitor la prezenţa acesteia,
sub clar de lună, izvor şi unde…. -ntruna / Se-ntrec
cu glas ciripitor – Doină (Ce… vântul să tot bată). 2) S-… -o
zână liniştită – Privitor la
pădure: E-o nouă viaţă-n orice zvon, / Şi
numai tu gândeşti… 3) Din Venere şi Madona:
Faţa pală 'n raze blonde, chip de
înger,... femeie, / Căci femeia-i prototipul îngerilor din senin
– Poetul o admiră pe eroină:Un… de aur
pe-al ei umăr, / Ea trece mândră la vânat–Portalul Pescarilor in Romania (Model Nod) . 4)Şi peste frunze fără număr / Abia o… a lăsat–Din Împărat
şi proletar: Istoria... în
veci se desfăşoară, / Povestea-i a ciocanului ce cade pe ilău. 5)
Plasă –Din Rugăciunea unui dac: Să cer a tale daruri, genunchi şi frunte nu plec, /
Spre... şi blestemuri aş vrea să te înduplec –
N-auzi cum frunzele-n poiană / Şoptesc cu
zgomotul de guri / Ce se sărută, se hârjoană / … umbr-adâncă de păduri?6)
Uriaş biblic– Eugenia Moldoveanu – Din Scrisoarea IV: Că întreaga-i frumuseţe e în lume de prisos, / ...
sufletul ţi-l pierde fără de nici un folos? (2 cuv.).7)
Alexandre Dumas–Din Scrisoarea III: Când văzui a lor mulţime, câtă frunză, câtă... , / Cu
o ură ne 'mpăcată mi-am şoptit atunci în barbă – Povestire
fabuloasă, precum cea despre Diana, zeiţa vânătorii, naturii, fertilităţii şi
lunii.8) Yves Studer – Tot din Scrisoarea
III: Scris în... vieţii este
şi de veacuri şi de stele / Eu să fiu a ta stăpână, tu stăpân vieţii mele.9)S-apar-o zână liniştită / Cu ochii mari, cu… goi –
Referitor la eroii din mitologie, cum ar fi Diana (fem.).10) Poezia Eu
nu cred... în Iehova – Cortegiu,
suită – Emil Racoviţă.11) Notă muzicală –
Călin (file din poveste):Iată vine nunta '... - vornicel e-un grierel, / Ii sar purici înainte cu
potcoave de oţel (masc.)–Din Luceafărul: Reia-mi al nemuririi nimb / Şi focul din privire, /
Şi pentru toate dă-mi în schimb / O... de iubire (pl.) 12) Taină, precum singurătatea Dianei surprinsă
de poet într-un tablou sublim al naturii– A publica capodopere eminesciene.
1
|
2
|
3
|
4
|
5
|
6
|
7
|
8
|
9
|
10
|
11
|
12
|
|
1
|
||||||||||||
2
|
||||||||||||
3
|
||||||||||||
4
|
||||||||||||
5
|
||||||||||||
6
|
||||||||||||
7
|
||||||||||||
8
|
||||||||||||
9
|
||||||||||||
10
|
||||||||||||
11
|
||||||||||||
12
|
Dicţionar: ACIV, ENAC, AMA, LIC, EOI, IMAI.
Consultarea textului
|
Ce cauti unde bate luna Pe-un alb izvor tremurator Si unde pasarile-ntruna Se-ntrec cu glas ciripitor? N-auzi cum frunzele-n poiana Soptesc cu zgomotul de guri Ce se saruta, se hârjoana În umbr-adânca de paduri? În cea oglinda miscatoare Vrei sa privesti un straniu joc. O apa vecinic calatoare Sub ochiul tau ramas pe loc? S-a desprimavarat padurea, E-o noua viata-n orice zvon, Si numai tu gândesti aiurea, Ca tânarul Endymion. |
De ce doresti singuratate Si glasul tainic de izvor? S-auzi cum codrul frunza-si bate, S-adormi pe verdele covor? Iar prin lumina cea rarita, Din valuri reci, din umbre moi, S-apar-o zâna linistita Cu ochii mari, cu umeri goi? Ah! acum crengile le-ndoaie Mâinute albe de omat, O fata dulce si balaie, Un trup înalt si mladiet. Un arc de aur pe-al ei umar, Ea trece mândra la vânat Si peste frunze fara numar Abia o urma a lasat. |
Poezia
Diana, de Mihai Eminescu, a
apărut în revista „Convorbiri literare” din 1 februarie 1884. O primă versiune
datează din 1874, şi era alcătuită din două strofe pentru ca peste ani,
1878-1879, poetul să revină asupra textului ridicând numărul strofelor la trei,
iar în ultimul tipar din 1881-1882 la patru. Cert este că motivul şi nucleele
imagistice iniţiale l-au urmărit în timp (ca de pildă în versurile: „N-auzi cum
frunzele-n poiană / Şoptesc cu zgomotul de guri, unde imaginea „zgomotul de
guri” s-a păstrat în toate variantele) şi le-a prelucrat şi rafinat până la
această capodoperă de graţie rococo, în stil eminescian, Diana.
Natura euforizată (pădurea, izvorul în lumina
lunii, iarba moale, foşnetul adormitor al frunzelor etc.) ascunde de această
dată o suavă „vânătoare” erotică a privirii, a cărei victimă este chiar zeiţa
cinegetică, Diana. Un „el”, ascuns de frunzişul pădurii, aşteaptă trecerea
frumoasei zeiţe a vânătorii, care nu întârzie să apară în întreaga ei graţie
feciorelnică. Din tonul vioi şi jucăuş al enunţării este limpede că tânărul nu
va avea sfârşitul cumplit al omonimului său antic, Acteon, care a îndrăznit să
o privească pe Artemis la scăldat. Dimpotrivă, s-ar spune.
Poezia
este scrisă în endecasilabul iambic, în octave impecabile, cu rima după schema:
ababcded. Pentru imaginile mai
preţioase, în sens manierist, şi tonul galant al poeziei, Eminescu a ales fără
greş şi o compoziţie strofică mai dificilă şi rafinată, cum este octava.
Solutia careului: Despartire
1
s
|
2
e
|
3
n
|
4
t
|
5
i
|
6
m
|
7
e
|
8
n
|
9
t
|
10
a
|
11
l
|
12
a
|
2
T
|
S
|
O
|
N
|
O
|
R
|
E
|
R
|
O
|
S
| ||
3
A
|
T
|
A
|
T
|
A
|
O
|
A
|
R
|
E
|
C
|
E
| |
4
R
|
I
|
M
|
P
|
R
|
I
|
N
|
N
|
U
|
M
| ||
5
E
|
A
|
M
|
O
|
R
|
A
|
M
|
A
|
R
|
E
| ||
A
|
N
|
I
|
I
|
F
|
L
|
A
|
I
|
N
| |||
7
U
|
N
|
D
|
E
|
A
|
L
|
E
|
S
|
E
|
I
| ||
8
M
|
A
|
O
|
D
|
U
|
O
|
C
|
E
|
R
| |||
9
B
|
L
|
I
|
D
|
T
|
A
|
R
|
A
|
A
|
M
| ||
10
R
|
I
|
A
|
D
|
O
|
R
|
A
|
O
|
G
|
A
| ||
11
I
|
Z
|
O
|
L
|
A
|
R
|
E
|
D
|
O
|
A
|
R
| |
12
T
|
A
|
N
|
A
|
R
|
A
|
S
|
T
|
A
|
Z
|
I
|
